Karl Marx în 1234 de fragmente
About this ebook
Reactualizarea lui ambiguă, fidelă şi trădătoare cu schimbul, n-a reprezentat un caz singular; un destin similar avea să-l vizeze, o vreme în paralel, şi pe Friedrich Nietzsche, chiar dacă într-o direcţie opusă, manipulat de unii dintre presupuşii săi adepţi şi urmaşi.
Drama celor pe care i-am numit „vinovaţi fără vină” m-a preocupat de-a lungul deceniilor, printre ei numărându-se nu numai, dar cu precădere tocmai Marx şi Nietzsche. Un astfel de interes dual îşi avea justificarea în faptul că au fost revendicaţi, ca „părinţi fondatori”, de două extreme ale poziţionării sociale din timpul vieţii mele.
În speţă, interogaţia despre Marx privea măsura în care textele lui se dovedeau răspunzătoare pentru malformaţiile „socialismului real” ori „multilateral dezvoltat” din estul Europei – sau se sustrăgeau efectiv unei asemenea identificări fatale. (…)
Antologarea propusă e un instrument de intrare în posesia măcar câtorva aliniamente ale gândirii lui Marx. Ea ar putea fi utilă unor politologi, sociologi, istorici, economişti, dornici să nu se blocheze în resentimente, ca o primă treaptă de cunoaştere. Miza pe care mi-am propus-o e tocmai susţinerea acelui început de familiarizare, care apoi să deschidă o posibilă aprofundare, cu dezacordurile sau acordurile corespunzătoare.
Am mai spus cu diverse prilejuri: în termenii vechi-testamentari, din I şi II Regi (Samuel), Marx nu este un „câine mort” – după cum, potrivit spuselor lui, nici Spinoza şi nici Hegel n-au meritat acest calificativ infamant. E cu totul altceva tentativa de a-i aplica întrebarea pe care faţă de Hegel a formulat-o Benedetto Croce: „ce e mort şi ce e viu” din moştenirea lui Marx?
Răspunsul îl vor aproxima mulţi, în confruntări deschise. Tot aşa cum, în intenţia mea subtextuală, deschis rămâne şirul sugerat de numărul fragmentelor culese şi adnotate aici: 1 2 3 4…
Ion Ianoși
About the author
Karl Marx – Karl Heinrich Marx (5 mai 1818, Trier, Germania – 14 martie 1883, Londra, Marea Britanie) a fost un filozof, istoric, economist, sociolog și jurnalist, întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului științific, teoretician și lider al mișcării muncitorești.
A avut o influență importantă asupra istoriei politice a secolului al XX-lea. Karl Marx împreună cu Friedrich Engels a scris și a publicat în 1848: Manifestul Partidului Comunist. Abordarea sa este vizibilă din prima linie a primului capitol al Manifestul Partidului Comunist: “Istoria tuturor societăților cunoscute este istoria luptei de clasă”. Apelând la ideea de luptă de clasă Marx nu făcea totuși decât să preia un concept folosit de mult timp deja de către istoricii burghezi în studiile lor. Marx a argumentat că sistemul capitalist, la fel ca și sistemele socio-economice precedente, produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere. Așa cum capitalismul a înlocuit feudalismul, capitalismul va fi înlocuit de comunism, o societate fără clase, care urmează unei perioade de tranziție în care statul va fi un instrument al dictaturii proletariatului. Pe de altă parte, Marx a argumentat că schimbările socio-economice se produc prin intermediul activității revoluționare organizate. În acest model, capitalismul va lua sfârșit prin activitatea organizată a clasei muncitoare internaționale. Ideile lui Marx au început să exercite o influență majoră asupra mișcării muncitorești la scurt timp după moartea sa. Această influență a crescut impetuos odată cu victoria Revoluției din Octombrie din Rusia, revoluție datorată bolșevicilor, care erau marxiști, ca și restul partidelor rusești cu orientare de stânga – menșevicii (social-democrații) și socialist-revoluționarii.
Ion Ianoși (Ioan-Maximilian Janoși) (1928-2016) a urmat școala primară și liceul la Brașov, iar studiile universitare – la Cluj (filologie) și Leningrad (filosofie). Doctor în filosofie (1955). A predat estetica și filosofia culturii, în principal, la Facultatea de Filosofie a Universității București. A condus doctorate timp de patru decenii.
Domenii de interes: estetică, filosofia culturii, istoria ideilor, istoria și teoria literaturii.
Axa preocupărilor: interacțiunile dintre filosofie și arte, îndeosebi dintre filosofie și literatura, dar și relația dintre literatură și morală, literatură și religie – cu aplicații la culturile rusă, germană, romană.
A publicat și memorialistică. Printre cele 40 de cărți de autor se numără: Dostoievski (1968, 2000, 2004); Tolstoi (1991, 1998); Dostoievski și Tolstoi (1978, 2000, 2004); Sankt Petersburg (1972, 2004); Thomas Mann (1965, 2002); Hegel și arta (1980, 2005); O istorie a filosofiei romănești (1986, 1996); Constantin Noica (1998, 2006); Schiță pentru o estetică posibilă (1975); trilogia Sublimul (1983, 1984, 1987); dilogia Nearta – artă (1982, 1985); Alegerea lui Iona (1974, 1994); Izvoare biblice (1994); Vîrstele omului (1998); Prejudecăți și judecăți (2002); Autori și opere – Culturi occidentale (2007); Autori și opere – Cultura rusa (2009); Secolul nostru cel de toate zilele (1980); Opțiuni (1989); Idei inoportune (1995); eu – și el (2003, 2006).
Ion Ianoși – membru de onoare al Academiei Române (2001).
