Tac de multe ori
Să nu crezi că vreau chiar prea multe.
Vreau să m-ascund adeseori,
Ca să mă pierd în negura de zori.
Vreau să fiu chiar și un copil cuminte
Să mă percepi ca o femeie de lume,
Dar timpul m-a ars și m-a răzvrătit
Și am devenit nisip fierbinte.
M-am ascuns de-atâtea ori
Într-o clepsidră
Cu ușile zidite.
Cu ferestre transformate în cioburi,
Ce poate mi le-ai sfărâmat chiar Tu.
Candela mi-e chiar chipul tău,
Pentru că am fugit chiar și de mine,
Căutându-mă în propriul deșert,
Secătuit de așteptare.
Am ascuns iubirea de lume
De frică că s-ar topi,
De priviri iscoditoare.
Pictor, scriitor, asistent medical.