(…) Rusia bolnavă este scrisă în primii ani după evenimentele revoluţionare din 1905-1907, în cursul cărora autorul a avut o participare activă, mai ales în ce priveşte punerea acestei revoluţii sub semnul lui Hristos. Este o carte importantă tocmai pentru că oglindeşte deziluziile unei naturi pasionale, care, în centrul istoriei şi al religiei, pune mereu fapta. Fireşte acum, după Arhipelagul lui Soljeniţîn, pamfletele lui Merejkovski par simple exerciţii de stil, „nelibertatea” dezavuată în ele, Rusia ţaristă ca „închisoare a popoarelor” apărând chiar foarte apropiată de ceea ce s-ar putea numi „stat de drept”.
În privinţa „demascării” ororilor contemporaneităţii, putem spune că – aşa cum au dovedit-o deceniile bolşevice – întotdeauna este loc de mai rău.
Emil Iordache
Dmitri Merejkovski – Dmitri Sergeevici Merejkovski (în rusă Дмитрий Сергеевич Мережковский (născut 14 august [S.V. 2 august], 1865, Sankt Petersburg – decedat 9 decembrie, 1941, Paris) a fost un scriitor rus, considerat ideologul simbolismului din literatura rusă.
Scrieri:
• 1893: O pricinah upadka i o novîh teceniiah sovremennoi ruuskoi literaturî („Cauzele decadenței și ale noilor curente în literatura rusă contemporană”);
• 1890: Simvolî („Simboluri”);
• 1896: Novîe stihotvoreniia („Poezii noi”);
• 1894: Smert’ bogov. Julian Otstupnik („Moartea zeilor. Iulian apostatul”);
• 1901: Vosskreseniie bogov. Leonardo da Vinci („Învierea zeilor. Leonardo da Vinci”), roman de evocare a personalităților;
• 1905: Antihrist. Piotr i Aleksei („Antihrist. Petru și Aleksei”);
• 1901/1902: Tolstoi i Dostoevski („Tolstoi și Dostoievski”), studii.