About this ebook
Timp de citire: aproximativ 50 de minute.
Așa cum te-ai aștepta într-o poveste absurdă, doamna Eleonora Rotofeiu era o femeie… rotofeie, care își purta părul strâns în cozi. De mătură. Rigorile serviciului, deh. Trebuind să facă față cam aceleiași cantități de plictiseală ca în cazul voinicului Prâslea și al merelor de aur, doamna inspector s-a văzut la un moment dat nevoită să scoată cozile de la două mături, pe care apoi le-a fixat cu șuruburi de podea. Una în dreptul bărbiei, alta la ceafă. Ori de câte ori dădea să adoarmă, o nouă vânătaie sau un nou cucui marca evenimentul.
Discover more
Ratings and reviews
About the author
M-am născut pe 13 februarie 1974 într-o miercuri (nu că ziua în sine ar prezenta vreo importanță, dar așa sună mai mult a început de carte). Aș vrea să adaug că ningea ca în povești, cu fulgi mari și pufoși, însă nu așa au stat lucrurile. Din ce am înțeles de la părinții mei, a fost o zi cu cer senin și cel mai probabil, friguroasă.
Apoi au trecut câțiva ani.
Un lucru îmi aduc aminte cu certitudine din copilărie: pasiune mea pentru povești. Nu mă săturam de ele, indiferent cât de multe mi-ar fi citit părinții mei. Clasa întâi a venit cu un cadou: posibilitatea de a pătrunde în universul magic al basmelor. Învățasem să citesc! Prima carte a fost "Bețișorul Năzdravan", a doua, "Cei trei muschetari". Au urmat Jules Verne, Edgar Allen Poe, Jerome K. Jerome, apoi Rodica Ojog-Brașoveanu, Raymond Chandler, Frank Herbert, Isaac Asimov, iar lista autorilor care mi-au însoțit copilăria și adolescența ar putea continua pe multe pagini. Părinții mei ar rămâne uimiți dacă ar afla de câte ori m-am dus la culcare doar ca să continui să citesc la lumina unei lanterne de buzunar. Contrar avertismentelor repetate, n-am reușit să-mi distrug ochii procedând astfel.
Și tot citind eu așa, zi de vară până-n seară, am ajuns să cred că, fiind dotat de la natură cu o oarecare imaginație, aș putea face și eu la fel, aș putea să aștern pe hârtie universuri fascinante și întâmplări nemaivăzute. Ca și cum ar fi de la sine înțeles că dacă știi să mănânci un tort de ciocolată, obligatoriu poți face și tu unul la fel de bun. Oricine s-a aflat vreodată în fața unei coli albe știe că nu așa stau lucrurile.
Prima povestire pe care mi-am făcut curaj s-o public s-a numit Pelicanul, microscopul și proteza dentară. Are doar cu puțin peste două pagini, dar este una dintre preferatele mele. Au urmat "Cum să cucerești un bărbat pe e-mail, messenger și Facebook" – o carte despre care mă întreb adesea dacă aș mai putea să o scriu încă o dată – urmată de "Blestem în subteran", "Șifonierul preotesei", "Case cu dinți", "Îngropat de viu", "Trafic de organe", "Petale de ambrozie", "Miruna" și alte câteva titluri.
Le puteți găsi pe toate în Google Books: https://play.viewpro.live/store/
Dan Rădoiu
