Rugăciunea lui Iaebeț

Charles Spurgeon nu este așa. Cu un limbaj rafinat, dar atât de simplu, marele predicator pune în comparaţie, plecând de la rugăciunea lui Iaebeţ, binecuvântările oamenilor, binecuvântările temporare și cele imaginare, pe de-o parte, și binecuvântările spirituale, pe de altă parte. Nu fără note ironice rafinate, Spurgeon arată cum poate fi folosită rugăciunea lui Iaebeţ pentru cultivarea umblării după neprihănire și după părtăşia adevărată cu Cel Preaînalt, în loc să căutăm lucruri care nu satisfac setea sufletului.