RETRANSLATIO HERTA MÜLLER

Cum vom traduce un poetism de excepţie ca formă de dincolo, cu sensul de transconjugare Herta Müller, cu ea însăşi, cu literatura Germană şi cu literatura internaţională, incluzând aici şi literatura Română!

Cum vom rescrie noi înşine acest literar transcript de tip Herta Müller, această recopiere din latinescul transcribere, care ar produce modificări şi variabilizări în însăşi citoplasma frazei şi versului Hertian?

Vom găsi oare un transcripton poetic, sau transcripton literar, ca unitate de transcriere în registrul inconfundabil al Hertei Müller, care să genereze o transferare, o transducţie, între poezie şi filozofie sau între teutonitate şi latinitate?

Dacă Herta Müller se poate considera un donor de inspiraţie din teutonism înspre latinism, vom reuşi oare, ca minimal receptor poetofilozofic, o conversiune de activare, sau o tensiune de interactivare, toate însumate într-o translocare ideatică şi conceptologică?

Nu se va ajunge oare la o recombinare discentrică între poezie şi filozofie, sau între teutonism şi latinism, prin însăşi inversările poeto-inspiraţionale care pot perfidia patologicul, în forma dis-răului de rău, schlimm des schlimmer, care să nască un steril, un fetus gol, atât poeto-filozofic cât şi teutono-latin?

Cu asemenea multivalenţe interogative şi posibil disjunctive, întru dismorfologism poetomeric, nu vom mări oare distanţele de reunire atât poetice cât şi filozofice sau cele teutono-latine, intrând într-un teritoriu discordant, uncharttered territory, un difformitas disfuncţional şi aberaţional, care să transforme o Specie puternic poetocellularizată şi filozofocompactificată şi epistemoneocoretexizată, într-o Speciaţie de anagenesis techno-computerologic şi neogenetologic?...

Cum biologicul de Sapiens este el însuşi o complicată maşinărie tehno-creativă, nu este exclusă o fiinţă Biocomputerologică, într-o Co-Fiinţare de Mitdasein, dincolo de sinele misterelor co-evoluţionismului bio-ontologic...

Poetofilozoful