PROIECT: INFANTERIE

Prezentare

Urmare la războaiele care au avut loc în perioada de sfârșit a războiului rece și imeiat după, au fost trase anumite concluzii în mod unanim de către specialiști:

-      rolul armatelor de masă, cu structuri greoaie şi dotate cu armament depăşit, este încheiat;

-      sunt necesare forţe armate reduse numeric, formate din structuri suple, mobile, flexibile, interoperabile, cu management modern, profesioniste, dotate cu armament de ultimă generaţie;

-      în confruntarea cu o armată modernă, profesionistă, o armată de masă nu are nici o şansă de succes.

La aceste concluzii a fost adăugat și termenul de capcana tehnologiei, care înseamnă mărirea exponențială a prețului echipamentelor militare, conducând la scăderea continuă a numărului acestora achiziționate de armatele lumii. Ca rezultat, puține state își mai permit un număr mare de tancuri și avioane, iar structurile militare se reduc mereu.

Războaiele din Ucraina și Siria au răsturnat  conceptele mai-sus enumarate și au demonstrat un lucru esențial: este necesară acoperirea cu trupe a întreg spațiului de luptă, aspect imposibil pentru o armată modernă, cu mijloace de luptă performante, dar redusă numeric, nu este în măsură. Rezultă o întrebare: cum poate un stat cu posibilități financiare modeste să se apere împotriva unei agresiuni externe?

Răspunsul este:

1.    Structuri de infanterie, componente ale armatei permanente, cu o anumită organizare, compunere, dotare şi pregătire, care să le ofere capabilităţile necesare executării cu succes a acţiunilor pe câmpul de luptă actual; acestea fac obiectul prezentei lucrări;

2.    Structuri de infanterie care se formează sau se completează la mobilizare cu militari rezervişti; şi acestea fac obiectul prezentei lucrări;

3.    Structuri teritoriale de infanterie, formate aproape integral din rezervişti, care sunt activate, în caz de criză sau la război, de către structurile menţionate la pct. 1; de asemenea, acestea ar trebui să aibă o anumită organizare, compunere, dotare şi pregătire, diferită de a structurilor permanente de infanterie, însă care să le permită operaţionalizarea rapidă şi capacitatea de a desfăşura, în mod limitat, operaţii; acestea fac, de asemenea, obiectul prezentei lucrări;

4.    Structuri de rezistenţă pe teritoriul vremelnic ocupat, care să desfăşoare acţiuni de culegere de informaţii, de hărţuire a inamicului şi în sprijinul forţelor proprii; acestea nu fac obiectul prezentei lucrări, ci vor fi subiectul unei lucrări ulterioare, deoarece nu sunt structuri de infanterie şi necesită un studiu deosebit de amplu, cu un număr mare de detalii şi particularităţi.

Este necesar ca Structurile de infanterie din armata permanentă să aibă o organizare de tip nou, creându-se eșalonul e tip grup, între grupă și pluton. Grupul de infanterie va fi dotat cu armament ușor, dar și cu rachete anti-tanc, AA și o dronă. Tactica utlizată de grupul de infanterie va fi destul de diferită față de tactica clasică a trupelor de infanterie. Principala capabilitate: de a acționa indepenent și izolat, în spatele liniilor inamice sau în zone necontrolate de nici o parte beligerantă. Compania de infanterie, compusă din grupuri și elemente de sprijin, va adopta de asemenea, o organizare diferită și o tactică nouă.

În cazul producerii unei agresiuni armate, structurile de infanterie din armata permanentă activează structurile teritoriale, le organizează, le înarmează și le antrenează. După această etapă, structurile de infanterie teritoriale trec la organizarea și pregătirea unor aliniamente defensive puternice.

De regulă, structurile de infanterie din armata permanentă cu structurile de infanterie teritoriale vor acționa împreună pentru respingerea unei agresiuni armate. Inamicul va străpunge mai multe aliniamente defensive, dar, datorită imposibilității de a acoperi tot spațiul de luptă, vor rezulta intervale în dispozitivul de luptă al acestuia și zone rămase înapoia aliniamentului de contact pe care nu va fi în măsură să le controleze. Totodată, străpungerea aliniamentelor defensive va uza inamicul, creându-se un context favorabil acțiunii trupelor proprii. Infanteria teritorială va menține stabile anumite zone și aliniamente, de pe care subunitățile de infanterie din armata permanentă se vor infiltra și vor executa acțiuni ofensive asupra forțelor inamicului, acționând independent și izolat, în special în spatele dispozitivului acestuia. Prin acțiuni de mică amploare, dar numeroase, subunitățile de infanterie vor crea pierderi inamicului și îl vor obliga să aloce forțe, să își disperseze mijloacele și să oprească total ofensiva strategică. Astfel, va rezulta un impas major pentru inamic, care se poate transforma în înfrângere militară.

Un capitol separat este dedicat trupelor de parașutiști. În mod normal, o țară care se poate aștepta la o agresiune armată externă nu are la ce utiliza trupele de parașutiști. Dar, în cazul în care agresiunea este precedată de acțiuni specifice războiului hibrid, vor exista zone izolate (enclave) rămase sub controlul total sau parțial al autorităților statului, cum s-a întâmplat în Siria. De asemenea, vor exista zone de importanță strategică asupra cărora statul va trebui să recâștige controlul înainte de producerea propriu-zisă a agresiunii militare. Pentru rezolvarea acestor probleme sunt necesare trupele de infanterie parașutiști, organizate pentru acest gen de misiuni. Acestea vor fi desantate în respectivele zone, vor prelua controlul, vor activa trupele teritoriale și vor organiza apărarea circulară.